Butanul este un compus organic din categoria alcanilor, o hidrocarbură saturată aciclică, cu o catenă alcătuită din patru atomi de carbon legați prin legături simple. Se poate obține din gazele de sondă, din gazul de cracare dar și din petrol. Se obține prin reacția de adiție a hidrogenului la butene. Formula chimică structurală este CH3-CH2-CH2-CH3. Este un compus gazos în condiții standard de temperatură și presiune. Denumirea poate fi utilizată pentru a face referire la unul dintre cei doi izomeri de structură ai alcanului cu formula chimică C4H10, adică n-butan și izobutan (denumit și metilpropan), sau la un amestec al celor doi. În nomenclatura IUPAC, termenul este utilizat strict pentru izomerul normal, adică cel care nu prezintă ramificații (catena neramificată).

 

Istoric

Denumirea prefixului but-, utilizat atât pentru cei doi izomeri, cât și pentru alți compuși organici cu catenă formată din patru atomi de carbon, provine de la acid butiric, care la rândul său provine de la cuvântul grecesc pentru unt, boutyron. Butanul a fost descoperit de către chimistul Edward Frankland în 1849. A fost găsit dizolvat în petrolul crud în anul 1864 de către Edmund Ronalds, iar acesta a și descris proprietățile compusului.

 

Halogenare

Butanul suferă aceeași reacție de clorurare ca restul alcanilor. Reacția este o substituție radicalică ce duce la formarea unui amestec format în principal din 1-cloro- și 2-clorobutani, dar și din alți derivați policlorurați.